Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie, 1923 din rămășițele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia în secolul al 11-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al 16-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial, puterile învingătoare au căutat împărțirea imperiului prin Tratatul de la Sèvres. Cu sprijinul aliaților, Grecia a invadat și ocupat orașul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19 mai, 1919 a fost inițiată o mișcare naționalistă sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa, un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnați de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a societății turcești, în ceea ce a devenit războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı).
La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie, 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele turcilor) și a devenit primul președinte al țării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.
În prezent există conflicte interne cu populația kurdă care luptă pentru un declararea unui stat independent.

Turcia, oficial Republica Turca, o natiune in vestul Asiei si sud-estul Europei. Marea majoritate a Turciei este compusa din teritoriul Asiatic al Anatoliei, o mare peninsula muntoasa. Capitala, Ankara, este localizata acolo. Restul Turciei ocupa sud-estul Europei. Aceasta regiune de dealuri fertile este casa orasului Istanbul, cel mai mare oras din Turcia. Turcia Asiatica si Turcia Europeana sunt separate de trei cai maritime de mare importanta strategica: Marea Marmara, Stramtoarea Bosfor si Stramtoarea Dardanele. Impreuna, ele formeaza singura cale pe apa dintre Mare Neagra si Marea Egee.

Oarecum dreptunghiulara ca forma, Turcia ocupa o suprafata usor mai mare decat statul Texas. Ca vecini are Marea Egee si Grecia la vest, Bulgaria la nord-vest, Marea Neagra la nord, Georgia, Armenia si Azerbaidjian la nord-est, Iran la est, Irac, Siria si Marea Mediterana la sud. Tarmul sau este vast si formeaza aproximativ trei sferturi din granita tarii.

Peisajele din Turcia sunt variate, de la campii fertile in nord-vest si sud-est la vai mari cu rauri in vest si munti inalti in est. In interiorul Asiatic, clima fluctueaza dramatic, cu ierni reci si pline de zapada si veri fierbinti si uscate. De-a lungul tarmului Marii Mediterane clima este mai putin dura, cu veri calde si ierni blande.

Locatia geografica unica a Turciei intre Europa si Asia a expus regiunea la diverse influente si a contribuit la evolutia sa istorica si culturala. Intr-adevar, Turcia a servit ca pod pentru mutarile oamenilor intre Asia si Europa de-a lungul istoriei. Turcia a folosit aceste influente diverse pentru a-si dezvolta propria identitate distinctive si o cultura bogat exprimata in arhitectura, arta, muzica si literature. Diversitatea ramane o marca a Turciei contemporane, in medul inconjurator, oameni si cultura. Credintele si practicile traditionale raman raspandite, in special in ariile rurale. Turcia este de asemenea o societate democratica care se modernizeaza rapid. Religia dominanta este cea islamista, si cei mai multi oameni vorbesc turca, limba nationala.

De secole, economia Turciei s-a bazat in principal pe agricultura. Azi, aceasta ramana un sector important al economiei turci si asigura locuri de munca pentru aproximativ 46% din angajatii Turciei. Totui, Turcia a trecut printr-o crestere considerabila in industrie si servicii-inclusiv finantele, transportul si serviciile profesionale si guvernamentale- de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial(1939-1945), in timp ce rolul agriculturii a scazut. Bunurile confectionate, in special textilele si imbracamintea, domina acum sectorul de export al tarii. Urbanizarea rapida a acompaniat aceasta transformare economica. Astazi, 75% din populatia Turciei traieste la orase, in comparate cu doar 21 % in 1950. Aproximativ 90 % din populatie traieste in partea Asiatica a Turciei si doar 10 % traieste in partea Europeana.

Istoria Turciei este lunga si plina de evenimente, cu o succesiune de popoare diferite etnic si cultural care au ocupat regiunea inca din antichitate.

Turcia poate fi impartita in 7 regiuni geografice: regiunea Marii Negre, regiunea Marmara si regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala, Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est. Regiune Marmara in nord-estul Turciei cuprinde o campie centrala cu dealuri ce au putine schimbari in altitudine. Aproximativ un sfert din aceasta regiune fertile si bine umezita este cultivata. Portiunea de est din aceasta regiune este mai muntoasa, cea mai mare altitudine a sa fiind 2 543.

Tarmurile regiunilor Egee si Mediteraneana in vest si sud sunt inguste si deluroase. Langa coasta Mediteraneana, varfurile Muntilor Taurus ajung la 3 700 m. De-a lungul coaste Egee, o serie de creste joase se ridica la est pana la o altitudine medie de la 1500 la 1850 m; cateva varfuri se apropie de 3 050 m. Vaile largi si plate dintre creste au cele mai productive soluri din Turcia.

La nord, tarmurile Anatoliene ale regiunii Marii Negre se ridica direct de la apa la inaltimile Muntilor Anatoliani din Nord. Anatolie de vest, in partea centrala de vest a tarii, este formata din lanturi de munti neregulate si vai interioare care separa coasta Egeeana de Platoul Anatolian, cea mai mare regiune geografica din Turcia. Turcii considera acest platou localizat central, care este de fapt comups din mai multe bazine interconectate, ca fiind inima natiunii lor. Aceste bazine sunt inconjurate pe toate partile de munti, care au cea mai mare inaltime de 3 916 m. Platoul insasi are o altitudine medie de la 900 la 1 500 m deasupra nivelului marii.

Anatolia de est este cea mai muntoasa regiune a Turciei; Muntele Ararat este cel mai inalt varf din tara cu 5 165 m. Multi crestini si evrei cred ca acesta este acelasi Munte Ararat mentionat in biblie ca locul unde s-a oprit Arca lui Noe. Aceasta regiune este izvorul Tigrului si Eufratului-doua din raurile principale ale Asiei. Anatolia de sud-est este un platou deluros inchis la nord, est si vest de munti. O parte a asa-numitei Semilune Fertile, aceasta regiune a fost un centru agricultural important inca din antichitate. Aproximativ 19% din Anatolia de sud-est este cultivata.