" Ştiam ! Şi aşteptam să se întâmple ! Am îndurat deja prea mult. Fiindcă destinul nostru...a fost clar de la început. Noi,...eram patru. Patru copii neprihăniţi, crescuţi în Kuyudibi. Ecevit... adică "Şeriful". Şeful nostru. Bilal... zis "Blondul". Cel mai mic dintre noi. Ibo... zis: Iska [Duduia]...Bucuria noastră ! Eu, Zeki,...adică "Negriciosul"... Şi mai era Ahu... Dintre noi toţi, singura fată. Cu ea, eram cinci. Ne-au făcut nişte lucruri cumplite... Iar noi am jurat tăcere. Şi am tăcut. Peste ani ne vor da un nume. Ne vor numi: Tăcuţii. Acum, nimeni nu ştie lucrul acesta. Ştiu doar eu. De fapt... Povestea noastră se încheie acum 20 de ani. Însă azi dimineaţă ... Totul...A reînceput ! Eu am reînceput-o. "

"Oare ce este mai greu? Să recunoşti adevărul privind în ochii celui pe care îl iubeşte; Sau să-l minţi prindu-l? Spunandu-i să plece departe când, de fapt, doreşti să rămână. Cel care ajunge să fie nefericit ştie foarte bine...Cea mai buna minciuna e cea care ti-o spui ţie însuşi."

" Când sufletul ţi-e pustiu, la cine alergi? La cel pe care îl iubeşti cel mai mult? Sau la cel care te iubeşte cel mai mult? La cine te duci, prietene? La ora asta cine te-ar primi iin casa? "

"De unde ştie un om de ce există ? De unde să înţeleagă cine este ? Din vorbele spuse de el? Din zâmbetul lui ? Din manierele lui ? Bine ! Ce-ar fi, dacă n-am ştii cine suntem?! Atunci ce se va întâmpla?"

"În viaţă, să ai încredere într-o singura persoană. Dar să te gândeşti bine în cine să ai încredere ! Să fie cineva capabil să împartă şi ultima bucăţică de paine. Orice-ar fi să fie, să nu te lase singur."



"Să ai încredere e ca un joc de noroc. Uneori vei câştiga la masa de joc. Alteori vei pierde."

"Astăzi ai o presimţire... Vine primăvara ! Vremea e frumoasă...viaţa e frumoasă...E ca o prevestire...e altceva ! De parcă mi-ar spune...cum că...astăzi totul va fi foarte frumos ! Azi i-ai dus de nas pe duşmani. Azi ti-ai salvat familia."

"Orice fiinţă fuge de vocea ei interioară. Unii evadează în cetate,...în civilizaţie,...unii în vâltoarea focului,...în război. Însă fiecare fiinţă, într-o bună zi va reveni acolo unde-i e locul."

"Rana asta te va roade pe dinauntru, Bilal. Vei vedea ! Conştiinţa este cel mai mare chin !"

10

"Pumnalul unui prieten ! Nimic nu se poate compara cu asta ! Când prietenul către care alergi îţi răneşte sufletul, nu mai ştii încotro să te îndrepţi. Însă nu ăsta e lucrul cel mai rău. Ci faptul că eşti supărat, că urăşti, dar încă…îţi mai iubeşti prietenul. Ăsta e cel mai rău ! Pumnalul unui prieten este cu totul altceva !"

11

"Ce frumos spunea magistratul: Suntem călători nevinovaţi pe drumul vieţii ! Singurul lucru pe care îl facem e să ne întoarcem pe drumul pe care am pornit."

12

"Mai întâi viaţa devorează speranţele. Apoi pe acei “Dacă… .” Iar mai apoi: căinţele. Dar e ceva care nu poate fi devorat. Ultima şansă ! Fă orice-ar fi să faci ! Viaţa îti va oferi întotdeauna o ultimă şansă !"

13

" Eu te iubesc foarte mult, Ahu ! Tot atat de mult cât o iubesc pe mama ! "
" Tăcerea... vine din recunoaştere, iar negarea...din dragoste ! "
" Pas cu pas întunericul se apropie. Tot mai mult ! Tot mai tare ! "

Irfan: "Cauţi să te razbuni pe mine ?"
Bilal: " Nu caut! Mă voi răzbuna ! N-am nevoie de armă să te ucid, Pană ! Te voi ucide cu mainile goale ! "
Irfal: "Eşti în stare! Nu mai eşti ca înainte! Ai devenit un om ca stănca. Este clar, acum ai oamenii tăi. Ai arme deja. Eşti puternic. Eşti necruţător! Eşti nebun. Eşti crunt! Însă...Bărbat nu eşti, mă Blondule! Fiindcă...bărbăţia...ţi-am luat-o eu! Eu am făcut-o! Îţi aminteşti şi tu la fel de bine ca mine? Nici n-ai mişcat. Nici măcar n-ai respirat. M-ai implorat! Ai plâns. Să continui? Fii cât de puternic vrei! Umple-te de ură! Arde de vrei! Eu nu ţi-am luat trecutul! Eu nu ţi-am luat viitorul! Eu ţie...Ţi-am luat bărbăţia, Bilal! Şi din cauza asta...poţi să iei de la mine tot! Răzbună-te! Sufletul meu? Ia-l! Dar...orice ai face, ceea ce am luat de la tine, nu mai poţi lua înapoi, copile! Nu mai poţi lua înapoi!"

14

"Omul...Nu-şi poate alege familia, însă...îşi poate alege prietenii ! Uneori poate greşi, totuşi. Alege omul nepotrivit. Fiindcă acela te poate vinde. Te-nşeală, fraţioare. Ba mai mult ! Însă unii prieteni...orice-ai face nu te vând ! Niciodată ! Nici să-i tai...să-i spânzuri...Nici dacă-i ameninţi cu moartea. Noi doi aşa suntem, Blonduule!"

15

“Birsen, N-am curajul să stau în faţa ta. Nici să te privesc în ochii. Când cel pe care-l iubeşti...nu-ţi poate zice „Şi eu te iubesc”, nimic altceva nu mai are sens. Orice mi-ai zice, m-ar condamna. Dacă mi-ar sta în puteri...Ţi-aş lua toate visele, le-aş suci, le-aş răs-suci, şi ţi le-aş pune în braţe! Însă nu pot! Nu-ţi pot zice să mă scuzi. Nu-ţi pot zice: „Iartă-mă”! Nu mă pot întoarce la tine! Chiar dacă ştiu că aş fi putut fi fericit cu tine, nu mă pot întoarce la tine. Dragostea e un bluestem, Birsen. Toţi suntem blestemaţi. Mai ales eu! Mai ales…eu! Fiindcă, la fel ca viaţa, dragostea nu e dreaptă. Nu ţi-l dă pe cel pe care-l meriţi cel mai mult, ci te duce spre cea mai mare suferinţă. Însă, de vreme ce ai ajuns acolo, şi cineva ţi-a pătruns în inimă, urăşte-te, strigă, supără-te, revolt-te, neagă! Nimic nu ajută! Dacă e vorba de om, e plin de defecte. Defectul meu, în ciuda oricărui fapt, nu ia sfârşit. Nu trece! Nu-mi dă ascultare, asta îmi e dragostea. Pe mine iubirea asta mă va distruge, Birsen. Ştiu că în dragoste nu-i loc pentu scuze! Însă eu…Din toată inima…te rog să mă ierţi…fiindcă mă iubeşti. Ecevit!”

16

"Dintr-odată, vor pleca toţi de lângă tine. Vei rămâne de una singură. Fiindcă nu există principiul „Să iubeşti un pic”. Ori mori pentru dragostea ta...ori te vei da bătută."
"De fapt nu-i vorba doar de moartea unui om, de războaie, lupte, Judecata de Apoi...Toate astea nu sunt, oare, o mare poveste despre bărbăţie?"
"Nu te ruşina, Irfan! Fugi! Bărbăţia ta nu înseamnă totul!"
"Nu bărbăţia...copilăria trebuie să ţi-o aperi! pe ea s-o salvezi, pe ea s-o iubeşti! Să-i ceri iertare. Până la urmă...Te voi lăsa să pleci. Te eliberez. Acum eşti liber."
"Nouă...unor copii neajutoraţi din Kuyudibi, ne-a rămas doar un singur lucru pe care nu-l ştim! Amintirile noastre cele mai frumoase, sunt cele mai dureroase! "

Cântec
"Înscrisuri fierbinţi se află departe...Mâini care se întind prietenoase se afla departe...Întunecimea întinde capcane...sfârşitul meu era vădit. Tâlharii mi-au tăiat drumul, Porumbeii le sunt vestitori, Condamnarea mea zboară de la unul la altul, sfârşitul meu este vădit! Mi-s ochii şuvoi, cred că de sânge...izbituri de beton mă sufocă complet, n-am martori, obloanele sunt trase, Nu m-ai crede, dar ai plange. Noaptea eşti tu, sau sunt obosit? Glonţul eşti tu, sau eu am luat foc? Gândurile-mi sunt captive, Inima mi-e-n surghiun, Un copil, înlăuntrul meu, e zbuciumat. Noaptea eşti tu, sau sunt obosit? Glonţul eşti tu, sau eu am luat foc? Gândurile-mi sunt captive, Inima mi-e-n surghiun, Un copil, înlăuntrul meu, e zbuciumat. Sunt nesigur, lovit, zbuciumat! Nestrunit, incorigibil, zbuciumat! Sunt nesigur, lovit, zbuciumat! Nestrunit, incorigibil, zbuciumat!"

Episodul 17: "Prima zi din viitoarea mea viaţă"

"Unii se joacă, merg la muncă. Pescăruşii zboară, vapoarele navighează...Unii se nasc, alţii mor. Adică viaţa nu stă-n loc! Continuă să curgă. Bine! Dar chiar nu se opreşte, ca s-o ia exact de la capăt? Hm?! Nu prea există o asemenea posibilitate? Adică nu-i posibil să spunem astfel? Azi...e prima zi din viaţă care mi-a mai ramas. Totul se modifică. Totul se vindecă, se purifică, si devine curat. Şi cum totul pare neschimbat, să te îndrepţi către ceva neasteptat, aşa e, de fapt, viaţa cea nouă! Doar am zis! Eu, de fapt, mi-am dorit o noua viaţă! "
"Întoarcerea mea la Kuyudibi n-a fost uşoara. Am aflat asta în cel mai dificil mod. Când uşa Răului se deschide deodată, atunci te izbeşte din plin! Acum totul a început de la capăt! Şi în timp ce eu m-am prăbuşit...el s-a ridicat la suprafată! Insă la mine...n-a fost aşa. Procesul, închisoarea. Vremea care trecea...Se termina o repriză, începea alta. Nu mă gândeam cum treceau zilele. Blestemam! Mă rugam! Răbdam! Dar nu se terminase...De fapt, eu...Vroiam doar să se termine totul! Fiindcă fiecare sfârşit înseamnă un nou început...Fiecare se salvează din propria lui închisoare. Cu excepţia mea. Au aflat de boala mea. Au spus că-s nebun şi de aceea nu pot fi considerat vinovat. Şi dupa: medicina legală...medicamentele,...cercetările, rezultatele, comisiile...Şi aşa au trecut câteva luni. Nu se sfârşise, n-aveau cum să se sfârşească...Gurur Kutay! Nu are răspundere penală. Bolnavul psihic Gurur...Nebunul Gurur...Pentru toţi era deja prea târziu. Totuşi, cel mai târziu...era pentru regrete! Să te rogi, să-ţi faci speranţe, să visezi, dar toate-s în van. Singurul meu punct comun cu Bilal a fost...că amândoi am învăţat să dăm puţin câte puţin din noi. Să aştepţi pe cineva, înseamnă că acesta e pierdut pe jumătate...Eu am pierdut tot ceea ce am aşteptat! Gurur! Mă auzi? Te aud! Voi de ce nu mă auziţi? Strig! Ţip! Regret! Nimeni nu m-aude! Toţi îşi continuă viaţa! Lunile veneau şi treceau. Toţi erau fericiţi! Cu mine ce s-a întâmplat? M-am obişnuit! Am pierdut mai mult decât aveam vreodată! Am căzut în cea mai întunecată temniţă din viaţa mea! Un nou început! N-am murit! "
" Aşa a fost! Un cuvant blând! Un pas mic! Până la urmă...m-au crezut! Au făcut o greseală! "

Gurur