Turismul in locuri sacre

Calatoriile catre locurile sacre presupun sa ajungi la temple facute de mana omului sau la creatii ale naturii, transformate de-a lungul timpului, de diverse legende si povesti, in minuni privite cu sfintenie. Sunt mii de locuri sacre in intreaga lume si ne-ar trebui mii de pagini ca sa le listam pe toate. Ne vom rezuma la cateva, cele mai cunoscute si cele mai vizitate de pe glob.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Asia


Daca vei cauta locuri sfinte in oriental incepartat, vei gasi mai intai Muntele Kailash, din Tibet, un loc sacru pentru budistii tibetani. Este cel mai respectat dar si cel mai putin vizitat munte sacru, deoarece sfintenia lui dateaza din timpuri imemoriale. Se spune ca daca faci inconjurul muntelui de 108 ori (in orice sens) vei gasi calea dreapta catre iluminare. La fel, daca te scufunzi in lacul Manosaravar din apropiere, de asemenea un loc sfant.

In China se afla doi munti sacri. Unul este legat de Taoism iar celalalt de budism. Dar probabil cel mai sfant munte al Chinei este Tai Shan, considerat un Dumnezeu in sine. Locul de pelerinaj cel mai indragit pentru femeile din China este Templul Printesei, din Yushu.

In Bali, pe langa plajele de mare exceptie, intalnesti si un munte sacru, Gunung Agung, care este, in fapt, un Vulcan active ce improasca in mod ocazional cu cenusa. Multi vulcani din Indonezia sunt considerati sacri, pe ei desfasurandu-se nenumarate ceremonii pe tot parcursul anului.

In Japonia, onoarea revine muntelui Fujyiama (sau Muntele Fuji), cel mai inalt munte nipon si cel mai prezent in fotografiile de pe cartile postale, datorita gulerului permanent de zapada care-l inconjoara. Muntele Fuji a fost urcat prima oara de catre un calugar anonim in anul 663 dar a fost ”deschis” deschis pentru femei abia in secolul 20. Se spune ca Muntele Fuji, care adaposteste templul zeitei Sengen-Sama, este poarta catre o alta lume.


America si Australia



Nu toti muntii sacri sunt in Asia. Acestia se intalnesc si in America de Nord, acolo unde indienii au sfintit multe dintre locurile prin care isi asezau corturile inainte de a fi aproape total exterminati. Numai indienii Navajo, de pilda, si-au pus amprenta asupra a patru astfel de munti:

• Blanca Peak, din Colorado, cunoscut si ca muntele Scoicii Albe

• Muntele Taylor, cunoscut ca Muntele Turcoaz, din New Mexico

• Abalone Shell, din San Francisco Peaks, langa Flagstaff, Arizona

• Muntele Hesperus din Colorado.

America Centrala e plina de locuri sfinte. Orasul mayas Tulum, pe langa faptul ca a fost un mare centru comercial, era cunoscut ca loc de pelerinaj pentru femeile mayase care se indreptau catre Cozumel, o insula sacra. In Cozumel, sanctuarul lui Ix Chel aducea un omagiu primei zeite maya.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

In acelasi context, periplul poate contuna spre sud, catre Peru, mai precis catre celebrul Machu Picchu, locasul sfant al incasilor. Orasul se afla sub patronaj UNESCO si este cel mai bine pastrat loc din fostul mare imperiu incas. El este vizitat de sute de mii de turisti annual si, din pacate, continua sa se degradeze sub privirile nepasatoare ale acestora.

Si in Australia, o vizita la un loc sfant incepe cu vizitarea unui munte, si anume Ayer’s Rock, mai degraba un platou muntos considerat sacru de catre aborigeni, care inca il numesc in limba lor, si anume Uluru. Desi multi turisti doresc sa-l urce, aborigenii le cer acestora sa-l respecte si sa se abtina de la o asemenea activitate.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Machu Picchu

Machu Picchu - 100 de ani de mister


Autor: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]


Pe 24 iulie 2011 se împlinesc 100 de ani de la descoperirea cetăţii incase Machu Picchu, al cărei nume se traduce prin „piscul bătrân” în limba Quechua, vorbită de-a lungul Anzilor. Hiram Bingham, cel care a descoperit citadela în anul 1911, i-a dat numele muntelui pe care este situată, iar denumirea originală nu a fost descoperită niciodată.

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.

Cum a fost "descoperit" Machu Picchu

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Hiram Bingham III, un tânăr profesor de istorie de la Universitatea Yale, a pornit în 1911 într-o expediţie de cercetare în Peru, propunându-şi să descopere "ultimul refugiu al civilizaţiei Inca". El mai călătorise cu 3 ani înainte în America de Sud şi vizitase ruinele incase din Choquequirao, în sudul Peru-ului. Această călătorie i-a trezit interesul pentru cetăţile civilizaţiei Inca, făcându-l să viseze la descoperirea "oraşului pierdut" al incaşilor.

Bingham aflase din documentele istorice faptul că Manco Inca, unul dintre ultimii împăraţi incaşi, a construit un oraş intitulat Vilcabamba într-o zonă nelocuită, în încercarea de a ieşi de sub dominaţia conchistadorilor spanioli. De asemenea, Bingham auzise despre o aşezare aflată pe culmea estică a Anzilor, intitulată"Matcho Piccu", însă niciun european sau american nu reuşise sădescopere acest sit, el nefiind menţionat nici de documentele spaniole.

Bingham a pornit în expediţie convins că va găsi ultima cetate a incaşilor în valea râului Urubamba. Spre norocul său, în acel an guvernul peruan croise un drum prin defileul râului Urubamba, pentru a facilita transportul de zahăr, cauciuc şi cacao din Amazon. Istoricul american a fost printre primii exploratori care au putut folosi acest drum, acesta dovedindu-se extrem de util în expediţia sa.

Cu o zi înainte de epocala descoperire, Bingham l-a întâlnit pe Melchor Arteaga, un campesino (ţăran) din zonă, care i-a spus că putea să-l conducă la un oraş străvechi. În dimineaţa zilei de 24 iulie 1911, ploua în valea Urubamba, iar Arteaga i-a spus lui Bingham că urcuşul era prea dificil pe timp de ploaie. "Când am fost de acord să-l plătesc cu un sol, de 3-4 ori venitul unei zile de muncă în zonă, a acceptat în cele din urmă să ne ghideze la ruine", a relatat exploratorul.

Urcând prin desişul pădurii tropicale, ei au ajuns la o fermă a câtorva campesinos, aflată la aproximativ 350 de metri deasupra nivelului râului. Surprinşi să-l vadă pe exploratorul american, ţăranii i-au dat acestuia de mâncare şi, aflând că acesta caută o cetate veche, i-au spus că "puţin mai departe" va găsi ruinele unui oraş vechi.

Însoţit de un copil în vârstă de 11 ani, care cunoştea calea spre ruine, Bingham a continuat să urce pe munte, până când a ajuns la o amplă zonă terasată ce l-a făcut să înţeleagă că a descoperit un sit important al civilizaţiei incase. Exploratorul american a continuat să urce timp de două ore, până când a ajuns la "un labirint de ziduri mici şi mari, acoperite de junglă, ruinele unor clădiri construite din blocuri de granit decupate atent şi legate fără să se fi folosit ciment". Bingham a rămas uimit de precizia şi măiestria pietrarilor incaşi şi de frumuseţea întregii structuri descoperite, fiind convins că descoperise "oraşul pierdut al Incaşilor".

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Profesorul de la Yale a făcut un inventar al tuturor structurilor descoperite, iar un an mai târziu s-a întors şi a efectuat excavaţii în situl arheologic, curăţând suprafaţa de copaci şi expunând lumii întregi frumuseţea citadelei. Pe parcursul lucrărilor, Bingham a descoperit mii de obiecte - printre care unelte de piatră, bijuterii şi ceramică - pe care le-a dus la universitatea Yale, cu acordul guvernului peruan. În ultimele decenii, autorităţile din Peru au ajuns să regrete acordul, susţinând că de fapt acesta stipula doar împrumutul temporar al artefactelor către Yale.

Peru a avut o dispută îndelungată cu instituţia de învăţământ americană, solicitând acesteia să returneze artefactele pe care Bingham le-a scos din ţară. Pentru a recupera obiectele ce aparţineau patrimoniului naţional, preşedintele i-a scris preşedintelui american Barack Obama, cerându-i să intervină pentru a facilita repatrierea obiectelor. În cele din urmă, peruanii au avut sorţi de izbândă, universitatea Yale returnând o parte din cele peste 5.000 de obiecte în martie anul acesta, inclusiv 370 de piese de muzeu ce vor fi expuse în Cusco.

În ultimii ani, cercetări efectuate de oameni de ştiinţă din Franţa şi Peru au arătat că aventurierul german Augusto Berns vizitase Machu Picchu cu 44 de ani înainte de Bingham. Chiar dacăexploratorul american nu a "descoperit" cu adevărat Machu Picchu, ruinele fiind cunoscute de ţăranii ce trăiau în zonă, el a fost prima persoană care a făcut cunoscut acest sit în întreaga lume, publicând detalii şi imagini din expediţia sa în 1913. De aceea, el este considerat "descoperitorul ştiinţific" al Machu Picchu.

Bingham s-a dedicat politicii, a devenit guvernator şi membru în Senatul SUA, iar după ce şi-a pierdut postul de senator ca urmare a unui scandal de corupţie, nefiind reales, a început să-şi povestească aventurile din America de Sud, intrând în conştiinţa populară graţie cărţilor sale. Deloc modest, acesta scria într-unul dintre volumele sale următoarele cuvinte: "Columb a fost cel care a făcut continentul american cunoscut lumii civilizate. În acelaşi sens, eu am «descoperit» Machu Picchu".

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Reputaţia sa de explorator s-a răspândit în întreaga lume, el fiind considerat unul dintre cei care au inspirat personajul hollywoodian "Indiana Jones", conceput de George Lucas şi Steven Spielberg.

Ce reprezenta Machu Picchu

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Imperiul Inca a fost fondat de un trib ce a trăit în apropierea oraşului Cusco în secolul al XII-lea. Membrii acestuia s-au răspândit pe o suprafaţă întinsă de-a lungul Anzilor, acoperind întreg teritoriul pe care se găsesc astăzi Ecuador, Bolivia şi Chile.

Capitala imperiului Inca era Cusco (Q'osqo în Quechua), nume ce înseamnă "buricul pământului". Cusco era oraşul sfânt al incaşilor şi totodată centrul politic, militar şi cultural al imperiului. Din Cusco porneau toate drumurile ce făceau legătura între oraşele Imperiului, aici aflându-se reşedinţa împăraţilor incaşi.

Când a descoperit Machu Picchu, Bingham era ferm convins că a găsit Vilcabamba, oraşul construit de Manco Cápac drept ultim refugiu al incaşilor asupriţi de cuceritorii spanioli. Bingham se înşela; el descoperise şi adevăratul Vilcabamba, însă nu a realizat adevărata importanţă a sitului, considerând aşezarea prea simplăpentru a o cerceta în profunzime. Abia după moartea sa arheologii au confirmat faptul că Machu Picchu nu este Vilcabamba, astfel căBingham nu a a aflat niciodată adevărul.

Faptul că Machu Picchu prezintă un singur stil arhitectural, similar cu cel al cetăţii Cusco, indică faptul întregul oraş a fost construit în acelaşi timp, nivelul de detaliu făcând puţin probabil ca aşezarea să fie ridicată în timp ce incaşii fugeau de asupritorii spanioli. De asemenea, numărul redus de terase destinate agriculturii sugerează că oraşul avea o populaţie mică şi că o bună parte din alimente provenea din Cusco.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

De asemenea, pentru că Machu Picchu se află la mică distanţă de Cusco, la doar 3 zile de mers pe jos, într-un climat călduros,istoricii cred că această cetate era o reşedinţă folosităîn timpul vacanţelor de împăratul Inca şi de servitorii săi. Pentru că se află la o altitudine mai joasă decât Cusco şi este situată pe o culme muntoasă în apropierea bazonului Amazonian, cetatea Machu Picchu avea parte de o iarnă mai blândă,cu un climat mai umed şi mai cald.

Această ipoteză este susţinută de faptul că în Machu Picchu nu au fost descoperite morminte elaborate, tipice conducătorilor incaşi, fapt ce sugerează că membrii familiei regale incase nu locuiau aici pentru perioade lungi.

Pentru că nu au descoperit nici un artefact spaniol, arheologii au concluzionat că Machu Picchu a fost abandonat de incaşi în preajma momentului cuceririi imperiului Inca de către spanioli.

Istoricii cred că cel de-al nouălea împărat al Regatului Cuscoşi totodată fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450.

Pentru că incaşii nu foloseau roata, rămâne un mister modul în care au reuşit să urce pe aceastăcolină pietrele masive de granit folosite înconstrucţie. Majoritatea arheologilor consideră că acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Citadela era împărţită în 3 secţiuni: una sacră, în care se găseau temple închinate zeului-soare, Inti, o zonă rezidenţialădestinată claselor inferioare şi o zonă rezidenţială destinatăpreoţilor şi nobilimii.

Inti era cel mai important zeu al incaşilor, care credeau căîmpăraţii sunt descendenţii direcţi ai acestuia. Pentru multă vreme s-a crezut despre Machu Picchu că era o zonă cu o însemnătate spirituală importantă pentru incaşi, însă cele mai recente cercetări arată că religia nu constituia principalul rol al aşezării.

Concluzia arheologilor este că Machu Picchu reprezenta o reşedinţă a clasei conducătoare a Imperiului Inca, care se muta aici temporar împreună cu câteva sute de servitori.Majoritatea lucrătorilor erau olari, pietrari, bijutieri pricepuţi în prelucrarea aurului şi argintului, ţesători şi alţi meşteşugari. Cercetările istoricilor indică faptul că aceşti meşteşugari erau aduşi la Machu Picchu din toate colţurile imperiului, având parte de o viaţă bună în această cetate-staţiune.

Timp de o sută de ani, Machu Picchu a constituit destinaţia de vară a clasei conducătoare incase, fiind echivalentul unei staţiuni de lux din care aceştia continuau să desfăşoare activităţile de conducere a imperiului.

Arhitectura cetăţiii este impresionantă, templele, terasele destinate agriculturii, apeductele şi grădinile integrându-se perfect în mediul înconjurător. Interesul faţă de natură se reflectă în clădiri şi în instrumentele astronomice ce reflectămişcările celeste ale soarelui în timpul solstiţiilor anuale.

Colina pe care incaşii au ales-o pentru a construi Machu Picchu oferă o panoramă superbă atât asupra vârfului Putucusi, consideratşi astăzi sacru de către localnicii din zonă, cât şi asupra naturii înconjurătoare. Şansa de a trăi în mijlocul unui peisaj superb prezenta însă costuri ridicate, aşa că locuitorii din Machu Picchu depindeau de resursele trimise din Cusco.

Cetatea nu a avut o viaţă lungă: aceasta nu a fost locuită nici măcar 100 de ani, oraşul fiind abandonat în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli.

Machu Picchu astăzi şi problemele de conservare

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Inclus pe lista Patrimoniului Mondial de către UNESCO în 1983, Machu Picchu atrage un număr din ce în ce mai mare de turişti în fiecare an. "Machu Picchu are pentru Peru aceeaşi însemnătate pe care o au piramidele în Egipt", spune Luis Lumbreras, fost conducător al Institutului Naţional de Cultură.

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Machu Picchu nu a fost vizitat de prea mulţi turişti, costurile pentru a ajunge într-un loc atât de îndepărtat fiind extrem de mari. Începând cu anii 1980 şi continuând până în 1999, turiştii au avut încă un motiv pentru a evita zona: un conflict între gherilele maoiste Sendero Luminoso şi guvernul peruan.

Cu toate acestea, în anul 1991 aproximativ 77.000 de turişti au vizitat Machu Picchu. După încheierea conflictului intern, numărul turiştilor a crescut de aproximativ 10 ori în ultimul deceniu, în 2009 vizitând cetatea incasă mai mult de 800.000 de oameni.

În ianuarie 2010, calea ferată ce leagă citadela de Cusco a fost distrusă de inundaţii, turiştilor fiindu-le imposibil să poatăajunge la sit timp de luni bune, fapt ce a generat pierderi de zeci de milioane de dolari. De aceea, anul trecut doar 700.000 de turişti au vizitat situl, însă pentru anul acesta se estimează un număr de un milion de vizitatori.

Acest lucru nu este văzut cu ochi buni de către oficialii UNESCO, îngrijoraţi de efectul pe care un număr atât de mare de vizitatori îl poate avea asupra sitului arheologic. Aceştia au cerut autorităţilor locale să limiteze numărul de persoane ce pot vizita într-o zi Machu Picchu la 1.800. În clipa aceasta, limita impusă de oficialităţi este de 2.500 de vizitatori.

O altă problemă o reprezintă autorităţile locale, pentru care nu primează întodeauna interesul arheologic şi istoric. "Autorităţile din zonă nu ştiu ce este UNESCO, nu înţeleg ce înseamnă o zonăprotejată", susţine Fernando Astete, directorul Parcului Arheologic Machu Picchu.

În anul 2000, oficialităţile au permis unei companii producătoare de bere să filmeze o reclamă în cetate. În timpul filmărilor, un braţ al unei macarale s-a prăbuşit peste Intihuatana, o piatră incasă sacră folosită în timpul festivalurilor pentru adorarea celei mai importante zeităţi, zeul-soare Inti, şi care era totodată un instrument ştiinţific ce indica mişcările lunii, solstiţiile şi echinocţiile. Piatra a fost afectată, fiind ciobită în partea superioară, însă autorităţile au continuat să permită accesul carelor de filmare în Machu Picchu, singura consecinţă a evenimentului fiind condamnarea la 6 ani de închisoare a cameramanului vinovat. Recent, oficialităţile locale au autorizat filmarea unor scene de dans pentru Enhiran, un film de la Bollywood.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Cum ajungem la Machu Picchu?

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Condor Airlines zboară pe ruta Bucureşti-Lima cu escale la Frankfurt, Santo Domingo şi Panama City. Zborul de la Lima la Cusco e operat de LAN Airlines. Puteţi descoperi şi alte opţiuni pe[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link].

Odată ajunşi în Cusco, va trebui să luaţi luaţi trenul. Majoritatea călătorilor optează pentru o călătorie până la Aguas Calientes (orăşel cunoscut şi sub numele de Machu Picchu Pueblo), călătoria de-a lungul celor 112 kilometri parcurgând un peisaj spectaculos. Există trei trenuri turistice spre Aguas Calientes, în funcţie de gradul de confort pe care îl doriţi, cel mai ieftin costând aproximativ 50$ pe segment. Trenul de lux poartă numele lui Hiram Bingham, iar o călătorie costă aproximativ 350$ pe segment, tarif ce include două mese şi un ghid care vă va însoţi în vizita prin Machu Picchu.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Din Aguas Calientes va trebui să luaţi un autobuz până la intrarea în Machu Picchu. Drumul durează doar 15 minute, însă vi se va părea cu siguranţă mai lung datorită serpentinelor care compun ruta.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Dacă preferaţi să mergeţi pe jos, urcuşul până la Machu Picchu durează aproximativ o oră. Poate vă aşteptaţi la o plimbare uşoară, însă nu este, mai ales dacă nu v-aţi obişnuit cu cantitatea redusă de oxigen din aer la această altitudine. Pentru a rezista mai bine condiţiilor climatice, localnicii mestecă frunza decoca şi beau ceaiuri din această plantă.

Dacă aveţi spirit de aventură, puteţi lua trenul doar până la Ollantaytambo, la 82 de kilometri de Cusco, iar de acolo puteţi porni în explorarea regiunii la pas. Călătoria pe Camino del Inca (Calea Incaşilor) este preferată de mulţi turişti, cei 43 de kilometri ce despart Ollantaytambo de Machu Picchu constituind o experienţă unică. Atenţie, însă: nu puteţi parcurge acest traseu decât ca parte a unui grup organizat de o agenţie de turism locală.Această măsură a fost luată după ce s-a constatat că anual în urma celor 75.000 de turişti ce călătoreau pe această rută rămâneau prea multe gunoaie care afectau mediul înconjurător.

Pentru că nu trebuie să rataţi răsăritul la Machu Picchu, este obligatoriu să trageţi peste noapte la unul dintre hotelurile din zonă. De asemenea, acest lucru vă va permite să exploraţi mai pe îndelete ruinele cetăţii incase, evitând aglomeraţia.

Când să vizităm Machu Picchu?

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Între lunile noiembrie şi martie, adică în anotimpul ploios, veţi avea parte de precipitaţii în fiecare zi şi nu vă veţi putea bucura de răsăritul de soare, Machu Picchu fiind învăluit de nori dimineaţa. De aceea, cei mai mulţi turişti vizitează cetatea incasăîntre lunile mai şi octombrie. Un vârf de vizitatori se înregistrează şi cu ocazia celor două solstiţii anuale (20/21 iunieşi 21/22 decembrie), când mii de curioşi vin să vadă cum soarele se aliniază perfect cu fereastra Templului Soarelui,luminând un altar de piatră situat în centrul încăperii. Clădirea avea un rol spiritual, fiind dedicatăvenerării zeului Inti.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Numărul crescând de turişti îi îngrijorează pe specialişti, mulţi temându-se că Machu Picchu îşi va pierde aspectul unic, cetatea fiind unul dintre cele mai bine conservate monumente pre-columbiene. Şi comunitatea arheologică a tras un semnal de alarmă, mulţi specialişti considerând că această bijuterie arhitectonică nu va rezista în timp dacă autorităţile nu vor lua măsuri. "În 10 ani, valea aceasta va fi un imens parc de distracţii, un fel de Disneyland", avertizează Jose Canziani, un specialist în arheologie de la Universitatea Catolică din Lima.

Aşadar, dacă doriţi să descoperiţi citadela incasă în forma ei originală, cât încă nu este afectată iremediabil de miile de turişti ce o vizitează zilnic, grăbiţi-vă!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Stonehenge






[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Stonehenge
Stonehenge este un monument [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] aflat în [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], în comitatul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link].

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] (megaliți - [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Desupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Toată construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de "găurile lui [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]" (după numele celui care le-a descoperit [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]). Terasamentul și lanțul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m și lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Planul ansamblului astăzi

Cuprins [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Planul actual al ansamblului


Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înalțime de 6 metri și greutate de până la 500kg, aduse aici probabil de la o distanță de 322 de km din [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care au construit-o aveau cunoștințe în astronomie, și că ziua de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] ([Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]) avea o semnificație deosebită, probabil religioasă.

Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Ceremonie organizata de druizi in prezent
Anul construcției


Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar fi construit de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n. La 18 decembrie 2011, geologi de la Universitatea din Leicester și Muzeul Național din Țara Galilor au anunțat descoperirea sursei exacte a rocii folosite pentru constructia complexului. Cercetatorii au identificat sursa situata la 70 de metri, in Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la 220 km de Stonehenge).





[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Solstiţiu la Stonehenge
Locație


Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se află în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de orașul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], în sudul Angliei.

Istoric


Stonehenge a fost subiectul multor teorii cu privire la originea sa, variind de la arheologie la explicatii din mitologie sau paranormale. Multi istorici au fost influentati in explicatiile lor de povestile populare supranaturale. Unele legende sustin ca [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a pus un urias sa construiasca structura de piatra pentru el sau ca le-a transportat printr-o magie de la Muntele Killaraus in [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], in timp ce altii considera ca responsabil este [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a fost primul care a scris despre Stonehenge in jurul anului [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], si mai apoi, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a fost primul care a facut asocieri fanteziste cu Merlin. Potrivit cartii lui Geoffrey, Historia Regum Britanniae, Merlin, folosindu-se de magie a luat cercul de la locul sau original din Irlanda, din porunca lui [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], pentru a servi ca loc de inmormantare pentru printii Marii Britanii.

In 1655, arhitectul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], scriind in numele fostului sau superior, Inigo Jones, a sustinut ca Stonehenge a fost un templu roman, dedicat lui [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], (nume latin dat zeului grec al cerurilor, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]), si a fost construit folosind ordinul toscan. Comentatori ulteriori au sustinut ca danezii au fost aceia care l-au ridicat. Intr-adevar, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, asezarea a fost atribuita saxonilor sau altor societati relativ recente.

Primul efort academic de cercetare si de intelegere a monumentului a fost facut in jurul anului [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] de catre [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. El a declarat Stonehenge-ul ca munca a druizilor. Acest punct de vedere a fost foarte popularizat de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Aubrey, a contribuit si cu primele desene cu masuratori ale asezarii, care au permis o analiza mai ampla a formei si a semnificatiei. Pornind de la acest lucru, el a putut sa demonstreze rolul astronomic sau calendaristic pe care l-ar fi putut avea asezarea pietrelor. Arhitectul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a fost insa primul care a efectuat o ancheta cu adevarat exacta a Stonehenge-ului in [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Cu toate acestea, interpretarea monumentului ca fiind un loc al ritualurilor pagane a fost vehement atacat de Stukeley care nu i-a vazut pe druizii ca paganii, ci ca patriarhi biblici.

Pana la inceputul secolului al XIX-lea, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], a atribuit monumentul epocii bronzului, datorita obiectelor de bronz gasite in movilele din apropiere.

De-a lungul secolului XX, Stonehenge a început să fie utilizat ca un loc de semnificație religioasă, de această dată de către adepții Neopaganisti și [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Intre [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] si [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], Stonehenge a fost locul unui Festival gratuit.Insa,conflictele generate au facut ca autoritatile sa interzica desfasurarea festivalurilor,astfel,in prezent,monumentul e puternic monitorizat.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Mecca






[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Mecca (templul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în mijloc)
Mecca sau Mekka ([Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]: مكة Makka, de obicei, cu un epitet : مكة المكرّمة Makka al-Mukarrama "Mecca cea sfântă") este un oraș cu 1.294.168 locuitori (cf. recensământului din 2004) situat în vestul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link],într-un bazin încercuit de două lanțuri muntoase, la o distanță de 80 km de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Este capitala Provinciei Mecca din regiunea Hijaz (ar.: Hiğāz), situată pe un podiș. Coordonate: 21,42 N, 39,83 E.

Cuprins [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Date istorice


Mecca se bucură de o poziție privilegiată încă din pre[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], ca localitate aflată la întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obținere a mirodeniilor), de cele din vest, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], Jedda, și de cele est [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] și [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Totodată, Mecca era și locul de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] al arabilor [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. În perioada preislamică (până la începutul secolului VII), Mecca este condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: qurayš) din care făcea parte și profetul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. În 622, Muhammad părăsește Mecca stabilindu-se la Yathrib, viitoarea [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. După ce recucerește Mecca, se întoarce în 630, însoțit de aproximativ 10.000 de adepți pentru a efectua “pelerinajul de adio” la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], pelerinaj care va consacra sanctuarul Ka’ba și implicit Mecca ca prim loc sfânt al islamului.

Din punct de vedere politic, administrative și economic, Mecca este umbrită încă din zorii islamului de noile capitale islamice : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Istoria reține o singură încercare, cea a lui Abdullah bin Zubayr, un rival al ummayazilor, de a crea un [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] la Mecca, lipsită de succes.

În secolul X, karmiți (adepți ai unei mișcări politico-religioase îndreptate împotriva [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]) au marcat o perioadă de tulburări profunde (atacul împotriva orașului și luarea în 930 a “pietrei negre”, restituită în 950).


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Pictură din perioada otomană (secolul XVIII)
În secolul al XI-lea se instalează la Mecca o dinastie de guvernatori hașemiți, descendenți în linie directă ai lui Hasan bin Ali, fiul cel mare al califului Ali, ginerele profetului Muhammad care va rămâne la conducerea orașului până la începutul secolului XX. Ei vor funcționa sub suzeranitatea fatimizilor, a selgiucizilor, a ayyubizi, a mamelucilor și, în sfârșit, din 1517, a otomanilor. Ei primesc titlul de șarif (ar.: šarĭf "nobil", "protector"). Șarifatul (demnitatea de șarif) se termină la puțin timp după domnia lui Husayn bin Ali, care se răzvrătește împotriva otomanilor în 1916 în timpul Revoltei arabe. După înfrângerea Imperiului [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în 1918 și prăbușirea sa definitivă în 1923, Husayn se autodeclară calif. Fiii săi, Faysal și Abdullah, sunt declarați regi în nou formatele state, aflate sub control britanic, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] și Tras[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. În 1924, în fața atacurilor repetate ale lui Ibn Sa’ud, Husayn abdică în favoarea fiului său, Ali bin Husayn, care devine astfel ultimul șarif al Meccăi. La sfârșitul anului 1924, Ibn Sa’ud cucerește întreaga regiune a Hijaz-ului în care se află și Mecca) și-i expulzează pe hașemiți. Din 1924 dinastia sa’udită are în administrație Mecca (și Medina) și instituția [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] la locurile sfinte, fără să pretindă titlul de șarif.

Însemnătatea pentru islam



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în timpul rugăciunii de vineri
Mecca, locul nașterii [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], este leagănul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. În perioada preislamică (înainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru caravanier și comercial, precum și un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba - pentru arabii idolatri care se închinau la pietre. Profetul Muhammad transformă Ka'ba în locul de pelerinaj ritual (hağğ) pentru musulmani.

Totodată Ka'ba este punctul spre care trebuie să-și îndrepte fața orice [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în timpul rugăciunii (salāt) rituale. Direcția, către Ka'ba numită kibla (ar.: qibla), este marcată în orice [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] printr-o nișă (mihrāb) aflată în peretele opus ușii de la intrare, numit și peretele kibla, către care stau cu fața cei prezenți. Kibla este calculată cu exactitate pentru fiecare loc de rugăciune.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] (în arabă înseamnă [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]), un monument de formă aproape cubică, de 15 m înălțime și aproape 12 m lâțime, având încastrată în colțul dinspre nord-vest "piatra neagră", este situată în centrul marii moschei, Al-Masğid al-Harām (Preasfânta Moschee) construită din ordinul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] Omar (634-644). Tot în incinta marii moschei se află un alt loc important și anume maqām Ibrāhīm (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: qāma "a se ridica", "a se înâlța", de unde maqām "loc de înălțare") Abraham, conform tradiției islamice, pentru a sfărâma idolii ce înconjurau Ka'ba, redând astfel templului puritatea inițială din vremea lui Adam

Pelerinajul la Mecca


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] la Mecca
Pelerinajul ritual comunitar (al-hağğ) este unul din cei „cinci stâlpi” ai islamului și se desfășoară în fiecare an între zilele de 8 și 12 ale lunii dhū-l-hiğğa, ultima lună din calendarul islamic, la Mecca și împrejurimile sale. Principalele etape ale pelerinajului sunt:

• intrarea în starea de sacralitate (ar.: ihrām) care se face prin abluțiuni (spălări) totale, prin adoptarea ținutei de pelerinaj care constă, la bărbați, în două bucăți de pânză (albă) fără cusături sau noduri, puse, una în jurul taliei, cealaltă peste umăr acoperind o parte din bust, iar ca încălțăminte, sandale; pentru femei însă nu există o ținută anume în afară de cea tradițional islamică. Bărbații se rad în cap, iar femeile își taie simbolic o șuviță. Orice deosebire de clasă socială este astfel anulată. Intrarea în starea de sacralitate se face înainte de a ajunge la Mecca, de obicei, la aeroportul din Jeddah;
  
• rotirea (ar.: tawāf) de șapte ori în jurul Ka‘bei – punctul central al pelerinajului, cu o scurtă rugăciune către maqām Ibrāhīm – „locul lui Abraham”, cel care, în tradiția islamică, a redat sanctuarului Ka‘ba puritatea inițială. Ambele se află în incinta marii moschei de la Mecca;
  
• băutul apei de la izvorul Zamzam cel care i-a salvat viața lui Ismail și mamei sale, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] (sau Agar), alungați în deșert;
  

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Ka‘ba

• parcurgerea (ar.: sa’y) de șapte ori a distanței (de 394m) dintre colinele Safā și Marwah, în amintirea rătăcirilor disperate ale lui Hagar și copilului său, Ismail, părăsiți în deșert;
  
• oprirea (ar.: wuqūf), în timpul zilei de 9 dhū-l-hiğğa, pe muntele (platoul) Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la prânz și până la miezul nopții, într-o stare de meditație;
  
• în ziua de 10 dhū-l-hiğğa, începe Sărbătoarea Sacrificiului (ar.: ‘Īd al-Adhā)), celebrată prin sacrificarea (ar.: nahr) unui berbec sau a unei cămile în amintirea gestului lui Abraham (ar.:Ibrāhīm) de a-și sacrifica fiul, pe Ismail, pentru a-și dovedi credința în Dumnezeu, gest oprit de Dumnezeu prin trimiterea unui berbec care a fost sacrificat în locul fiului . Ultimele zile ale pelerinajului sunt petrecute la Minā, o localitate între Arafat și Mecca, unde are loc „aruncarea cu pietre în Satan” (ar.: rağm aš-šaytān), adică aruncarea a șapte pietricele în direcția a trei stânci ce-l simbolizează pe diavol;
  
• ieșirea din starea de sacralitate în ziua de 12 dhū-l-hiğğa când pelerinajul ia sfârșit.
  

În afară de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] ritual comunitar, există și un pelerinaj individual (ar.: ‘umra), mai simplu (fără oprirea pe muntele Arafat), care are loc în orice perioadă a anului.

Numărul pelerinilor la Mecca atinge, în ultimii ani, câteva milioane, conform surselor islamice.

Mecca și nemusulmanii


De la "pelerinajul de adio" al profetului Muhammad, în anul 630, Mecca va deveni o localitate în exclusivitate a musulmanilor. Prezența nemusulmanilor este total interzisă în Mecca și în împrejurimile sale. Pelerinii au o viză specială care atestă apartenența lor la religia islamică. Pe drumurile care duc spre Mecca sunt numeroase puncte de control menite să-i depisteze pe eventualii intruși. În secolele trecute, unii călători sau cercetători de altă religie, ca [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] (1809), [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] (1860) sau [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] (1814), au reușit să pătrundă tainic în oraș, fiind îmbrăcați ca musulmani sau ca sclavi ai musulmanilor.