Ce reactii a declansat, de-a lungul a peste 500 de ani, isteria din jurul profetiilor lui Nostradamus este intrebarea de la care porneste urmatorul volum din seria ENCICLOPEDICA.

In ea putem observa o ordine superioara, care conduce, de fapt, haosul aparent al evenimentelor. Aceasta e demonstratia pe care o fac Hervé Drévillon si Pierre Lagrange”, isi prezinta Gallimard volumul lansat in 2003, cu ocazia implinirii a 500 de ani de la nasterea profetului. Analiza din “Nostradamus. Eterna intoarcere” este cu atit mai rafinata cu cit profita de perspectivele complementare ale formatiei autorilor, un istoric si un sociolog. Hervé Drévillon, doctor in istorie si conferentiar la Universitatea din Paris I, Pantheon-Sorbona, a abordat pina acum, in mai toate scrierile lui, subiecte inedite ale trecutului, precum astrologia, violenta sau armele. “Fixatiile” lui istorice sint completate de cele sociologice ale lui Pierre Lagrange, colaborator al Laboratorului de antropologie si istorie al Institutului pentru cultura, care s-a preocupat la rindul lui de controversele legate de OZN, zodii si parastiinte.

Cei doi academicieni francezi au studiat peste 130 de documente, scrise din 1555 pina in prezent, de la scrierile lui Nostradamus pina la sutele de pagini ale interpretilor lui, incercind sa inteleaga ce a declansat, de fapt, isteria generala legata de profetiile sale. Pe parcursul a patru capitole, Drévillon si Lagrange au descusut viata si cariera profetului, cartile sale, dar mai ales ecourile pe care le-a lasat pina in prezent. Plecind de la ucenicia medicului-astrolog stabilit in Salon-de-Provence, istoricul si sociologul patrund din primul capitol al monografiei in opera care i-a adus gloria lui Nostradamus, “Preziceri si Profetii”. “Vizionar sau sarlatan?”, intreaba academicienii in capitolul urmator, schitind felul in care viziunea lui Nostradamus a strabatut veacurile stirnind fascinatie sau iritare”. Toti cei patrunsi de profetiile lui au incercat, de fapt, sa dea o ordine lumii, arata autorii in a treia parte a volumului, iar Nostradamus a “dobindit o dimensiune globala”, de o “actualitate inalterabila”, scriu ei in ultimul capitol.

Anii 1999, 1792, 1609 si 1607 sint speciali in previziunile lui Nostradamus. Ei fac parte din acel indice de 0,5% din profetii care au fost datate precis.

Autorii au anexat catrenele respective la sfirsitul monografiei, “traducindu-le” pe intelesul tuturor, alaturi de o alta parte din scrierile profetului, de la retetele cosmetice si de gastronomie la scrisorile catre fiul sau, Cezar, si consultatii astrologice prin corespondenta.

Sute de ilustratii, portrete ale astrologului, schite, parodii chiar din secolul al XVI-lea, pagini de manuscris sau tablouri care i-au inspirat scrierile, fotografii cu copertele primelor editii ale cartilor sale, prima pagina a ziarelor si catastrofele pe care le-a vazut cu 500 de ani inainte completeaza textul cercetatorilor din Hexagon. Explicatiile acestora ajung pina la definitia astrologiei, traversind lumea din secolul al XVI-lea, bintuita de puterea supranaturalului, pina la obsesiile apocaliptice ale secolului al XX-lea. In cele 130 de pagini, cartea pune sub lupa o constanta a umanitatii: indiferent de geografie si timp, anxietatea colectiva este declansata mereu de stimulii unui viitor sumbru. Interpretii profetiilor s-au folosit de cele mai sofisticate calcule matematice si de instrumentele de decodificare ale cabalei pentru a descuia secretul acestora.

Hitler, comunismul, razboaiele anilor 90, atentatele din 11 septembrie 2001, toate evenimentele traumatice ale secolului sint trecute prin filtrul interpretarii, autorii revenind, pentru fiecare dintre ele, la catrenele profetului. Cercetarea este completata de insemnarile din jurnalul lui Goebbles despre Nostradamus, de zicerile gurului Shoko Asahara, cel care incercase sa provoace Apocalipsa intr-un atentat cu gaz in metroul din Tokyo, declaratiile fizicienilor legate de eclipsele de soare sau de zvonurile care au circulat pe Internet, referitoare la profetii, de la imaginea diavolului la navele extraterestre. “Interpretii si falsificatorii moderni nu sint foarte diferiti de cei vechi, insa posibilitatile primilor sint nenumarate datorita editarii digitale a textelor. Nostradamus cere sa fie interpretat, iar opera sa functioneaza ca un formidabil pretext”, scriu Drévillon si Lagrange.

“Obscuritatea este intr-adevar dominanta principala a prezicerilor. Ermetismul nu reprezinta insa nici o cochetarie ori vreun viclesug slujind autorului pentru a se eschiva de la o eventuala confruntare a pronosticurilor sale cu realitatea. De fapt, revelatia adevarurilor ceresti nu trebuie sa fie la indemina intelegerii plebei”, mai inteleg academicienii francezi. Nostradamus a mobilizat, prin profetiile sale, frica, arata ei. Iar isteria generata de scrierile medicului-astrolog devine, sub privirea analitica a cercetatorilor, o cheie de interpretat societatea pe parcursul ultimei jumatati de mileniu.